Chirurgia reconstructivă genito-uretrală la bărbat

Chirurgia reconstructivă genito-uretrală la bărbat cuprinde tehnici chirurgicale cu ajutorul cărora se normalizează anatomia şi funcţia penisului şi uretrei modificate de afecţiuni congenitale (înainte de naştere) sau apărute ulterior.

Aceste afecţiuni sunt:

  • La nivelul penisului
  • Disfuncţia erectilă sau impotenţa. Se poate datora înaintării în vârstă, diabetului, priapismului sau a operaţiilor pentru cancerul de prostată (prostatectomia redicală).
  • Boala Peyronie. Constă în apariţia unor plăci fibroase la nivelul albugineei (învelişul corpilor cavernoşi ai penisului) rezultând încurbarea, strangularea, scurtarea penisului şi în ultimă instanţă disfuncţie erectilă (impotenţă).
  • Încurbarea congenitală a penisului

         La nivelul uretrei

  • Stricturile uretrale (îngustarea uretrei). Pot avea drept cauze manevre endoscopice prin uretră (rezecţia prostatei sau a tumorilor vezicale), traumatisme externe sau uretrite (infecţii ale uretrei).
  • Hipospadiasul – este o afecţiune congenitală în care deschiderea uretrei la exterior se află sub vârful penisului.Poate fi însoţit de alte malformaţii cum sunt dehiscenţa prepuţului (nu înconjoară complet glandul) sau încurbarea ventrală (în jos) a penisului.
  • Incontinenţa urinară – constă în pierderea involuntară de urină (pierderea de urina fară nevoia de a urina) apărută în special după operaţii pentru cancerul de prostată.

Modalităţile de rezolvare chirurgicale:

  • Disfuncţia erectilă sau impotenţa

Când nu poate fi rezolvată cu medicamente datorită ineficienţei sau intoleranţei prin efectele adverse, impotenţa poate fi rezolvată cu ajutorul implanturilor peniene. Acestea se introduc chirurgical în corpii cavernoşi ai penisului şi permit obţinerea unei erecţii ferme pe o durată care depinde de dorinţa pacientului. Senzaţia de plăcere şi ejacularea nu sunt afectate deoarece învelișurile penisului rămân intacte.

Există mai multe tipuri de implanturi peniene, alegerea lor fiind în funcţie de particularităţile anatomice ale pacientului precum şi de posibilităţile lui financiare.

  • Boala Peyronie

Atunci când tratamentele folosite în perioada de evoluţie a bolii nu au dat rezultate şi penisul rămâne deformat, ceea ce face actul sexual dificil sau imposibil, tratamentul chirurgical râmâne singura soluţie de restabilire a formei normale a penisului.

Dacă erecţia este normală sau posibilă prin administrarea de medicamente, se folosesc tehnici chirurgicale de îndreptare a penisului în funcţie de caracteristicile acestuia.

Dacă erecţia este afectată atunci se folosec tehnici chirurgicale care folosesc implanturi peniene.

  • Încurbarea congenitală a penisului

Singurul tratament în acest caz îl reprezintă îndreptarea chirurgicală a penisului. Operaţia nu afectează erecţia şi nu scurtează semnificativ penisul.

  • Stricturile uretrale

Când una sau două uretrotomii interne nu au rezultate bune stabile sau nu au indicaţie de la început, soluţia definitivă o reprezintă uretroplastiile (tehnici chirurgicale cu ajutorul cărora se obţine un calibru normal şi stabil prin reconstrucţia segmentului uretral îngustat).

  • Hipopadiasul

Singurul tratament este cel chirurgical prin care se readuce deschiderea uretrei la vârful penisului şi se rezolvă şi celelalte malformaţii care pot însoţi hipospadiasul.

Tratamentul hipospadiasului este  recomandat între 6 luni şi 1 an şi 6 luni.

Atunci când se fac multiple operaţii nereuşite până la vârsta adultă sau nu s-a făcut nici o operaţie până la această vârstă, vorbim de hipospadiasul la adult. În aceste situaţii se folosesc tehnici chirurgicale specifice care rezolvă ceea ce nu s-a reuşit sau nu s-a făcut până la această vîrstă.

  • Incontinenţa urinară

Atunci când incontinenţa rezultată în urma prostatectomiei radicale pentru cancerul de prostată (îndepărtarea chirurgicală a prostatei) este severă, şi afectează grav calitatea vieţii atât a persoanei incontinente cât şi a persoanelor din jurul acesteia, singura soluţie o reprezintă implantarea unui sfincter artificial.

Acesta restabileşte continenţa urinară asemănător cu cea normală, pacientul având posibilitatea să controleze evacuarea vezicii urinare.